sâmbătă, 31 decembrie 2011

Tu, 2o11.

2o11.
               Anul sufletului meu, anul în care poate am pierdut mai multe decât am câștigat. Anul în care am învățat ce este dragostea și prietenia adevărată.
               Anul în care am aflat ce este greutatea unei boli, anul în care am aflat că după ploaie răsare într-o bună zi și soarele.
               Anul în care toți cei importanți au fost acolo pentru mine, anul care mi-a dat speranța și anul care m-a dezamăgit.
               Anul care mi-a aratat adevărata față a vieții, anul care mi-a umplut sufletul de fericire și dezamăgire, anul care mi-a dat lacrimi și zâmbete.
               Anul care mi-a făcut viața să pară un castel de nisip.
               Anul care m-a făcut să iau decizii importante legate de viitorul meu. Acest 2o11 care îmi va rămâne tipărit pe veci în suflet și in straturile celulelor.
                Anul care te face să pierzi în fața altor întamplări și să câștigi în fața mea.
            

                                                      

By Claudiu Ciucor


                                                                 Tu 2o11, tu care m-ai făcut să-mi dau seama că EL nu va fi aici.

                                                                                                 Tu 2o11.

marți, 27 decembrie 2011

Inima ta!

Vreau să-ți văd sângele țășnind din vene, să îți vad inima în mâna mea, să-ți bată cu toată puterea, iar eu...eu aș pune-o pe stop... Ea ar fi...goală...nici urmă de iubire, poate doar ceva rămășițe de durere interminabilă, dar ce mai contează?






Vreau să văd cum îți curg lacrimi din ochii tăi perfecți, cerșindu-mi iubirea, iar orgoliul din mine să spune nu! și ecoul vocii mele să-ți răsune în ureche pentru tot restul vieții tale... un ”nu” fără sfârșit, etern..chiar dacă în adâncul meu acel nu este echivalentul unui da, unui da plin de iubire și afecțiune. Pentru a reveni la normal fac un micuț nod în vena cavă superioară, unul în aortă, arterele pulmonare o să le sudez cu puțin fir de in, iar vena cavă inferioă o să o las desprinsă, așa să riști mai puțin, să fi doar puțin mai atent. Oare va bate din nou?

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Iarna e aici

                       Primii fulgi de nea. Prima adiere care îmi aduce aminte că e iarnă. Primul fior care îmi aduce aminte că nu există Moș Crăciun. Prima dezamăgire. Plămânii se umple cu aer rece, inghețat. E bine. Simt cu oxigenul este condus la țesuturi, până în epidermă. Mi-e rece.



Cristina C.



                          Aș da toți fulgii de zăpadă pentru ca temperatura corpului tău să o îmblânzească pe e mea, care e cu minus. Frigul îmi face ochii să lăcrimeze sau poate că plâng..totul rămane la interpretarea ta juvenilă...



Claudiu C.

                                                                                                                                  Cu cea mai rece îmbrațișare,
                                                                                                                                                          dulcea ta R.





joi, 15 decembrie 2011

Arome

                  Orice adiere de vânt, orice minuscula șoapta, orice mă face să-mi fie dor de tine. Mâinile tale ferme îmi învăluie din nou fața, făcându-mă să mă simt mai copilă decât sunt.



                       Aș vrea sâ-ți asezonez aromele cu puțin busuioc, ceva coriandru și niște nucșoară. Te-as învelii în petale de trandafiri aromate și dulci și te-aș pune la copt în tigaia iubirii, iar tu ai fierbe până nu ar mai rămâne nici un gram de iubire sau afecțiune. Te voi așeza pe o pătură de ciocolată rasă, iar apoi te pun la frigider...asta ca să-ți înghețe orice sentiment neplăcut, orice sentiment de orgoliu și egoism, orice sentiment de repulsie, să-ți devină necunoscute aceste cuvinte jignitoare pentru caracterul tău. După două ore te scot din frgider și încep să mă bucur de noul tu, acel tu pentru care aș fi în stare să încerc toate condimentele și aromele din lume. Pentru că tu alcătuiești cea mai nebunească, delicioasă, aromatizată combinație de arome...

luni, 12 decembrie 2011

acid-bază

                 Eu HCl. Tu H2O. Ești în postura de bază, iar eu un acid monoprotic, un acid tare, dar poate nu destul de tare.
                Hidrogenul meu, inima mea.  Încerc  să-l cedez. Nu disociază, deloc.






                                                                 De ce nu-mi accepți nenorocitul de hidrogen? 


           De ce nu vrei să treci în  H3O+ ? pH-ul tău este 7, soluție neutră ce ești. Nu tinzi spre o bază, măcar să-mi accepți hidrogenul pentru câteva minute... Te-am încălzit la 25 °C și nimic. Să cresc temperatura? Sau doar să sting flacăra și să las totul așa..?










                                                        P.S. Constanta ta de bazicitate nu mai este constantă.

vineri, 9 decembrie 2011

Scrisoare pentru el

                                                                                     Nu vroiai să mă dezamăgești? Ei bine, ai facut-o.
          Ești dur. Tot timpul ai fost, dar nu mi-am dat seama... nu am văzut din cauza măștii de dulce și scump ce o purtai. M-ai făcut să simt. Dar și eu pe tine, chiar dacă nu vrei să admiți.
          Nervi, furie, stres, nepăsare...nu contează, ai simțit. Ți-am ajuns la stimuli. Ți-am divizat celulele, m-am lovit de stern (noroc că aveam zâmbetul la mine și l-am putut înlătura) și am ajuns la inima. Ea ți-a pompat simțirile, toate acele picături de sentiment care intră în ventriculul stâng și se termină în atriul drept, îți transportă trăirile până la țesuturi, iar sentimentele nefolositoare sunt eliminate prin excreție. Mi-ai activat glandele lacrimale... era să fac anevrism de aortă ascendentă. Mulțumesc. Mă faci să exist.
                                                                                       

                                                                                                                                      Cu dragoste, draga ta R.


                                                                                               Adio!
    

miercuri, 7 decembrie 2011

Ești

Inspiri. Expiri. Respiri. Trăiești. Ești aici. Emani un miros. Dulce. E zahăr caramelizat? Nu. Ești tu, pur și simplu tu. Dar chiar ești tu? Sigur. Clipești. Îți fotogrefiez privirea. Duritate. Sensibilitate. Cocktail de arome. Tu. Fiindcă tu. Mă înțelegi? Nu. Nu-i nimic. Tu.


 

Limita mea tinde întotdeauna spre tine.

marți, 29 noiembrie 2011

You.

Vântul atinge cu duritatea lui sutele de frunze aflate în spatele cabanei. Munții își înalță crestele fără nici o urmă de jenă, iar râul îi despare ca pe doi îndrăgostiți. Luna stă deasupra lor, luminând crestele.
Frigul îți taie pur și simplu puterea de a respira, iar gheața sub picioarele tale îți dă senzația că se sfărâmă. Natura e superbă..dar lipsește ceva.
Până să îmi dau seama ce mai trebuie să arunc o privire. Nimic..totul e la locul lui, dar ceva o face să fie incompletă. Dar cum poate fi ea incompletă când totul e așa cum trebuie să fie? Și dacă nu așa trebuie să fie? Îmi caut prin minte ce lipsește, îmi forțez creierul să-mi trimită impulsuri, dar nimic. Știu ce o să fac. Te întreb pe tine. Dar stai..tu nu ești aici..Oh, Tu lipseai...

luni, 21 noiembrie 2011

Ești o ciocolată

Iarna îngheață tot. Chiar și sufletul. Chiar și cea mai mică adiere caldă de iubire este oprită sa ajungă la destinație, chiar și cel mai puternic impuls al creierului spre inimă este înghețat. De ce? Oare iubirea nu e destul de puternică?
Ea este mai puternică de atât, doar că nu își irosește energia și tandrețea cu așa ceva, le păstrează pentru ceva mai bun, cum ar fi un sărut și o îmbrațișare, cum ar fi un obstacol peste care sigur va trece. Ea nu luptă cu frigul, pentru că știe că la primăvară totul se va topi, iar atunci ea va avea o intensitate mai mare, o tandrețe de neatins și o pasiune mai puternică decât cel mai pasional lucru descoperit în întreg universul. Ea este sigură pe ea, face pași pe care noi, oamenii, de unii singuri nu suntem în stare să-i facem, doar dacă avem alături de noi aceea persoana pe care în fiecare zi o vedem în fața ochilor. Ea are gust a ciocolată, a căpșuni cu frișcă, a miere cu lămaie, a înghețată de cireșe amare, are gust a iubire, a iubire pură și sinceră.
P.S. Ești o ciocolată cu aromă de căpșuni, cu topping de miere și lămâie și cu miros de cireșe amare.

marți, 15 noiembrie 2011

Distrus

Gustul buzelor tale...vodka contopită cu fum de țigară inhalat de plămânii tăi, obligați de tine să facă asta. Nu-i mai forța. Toată nicotina face raliuri în sistemul tău circulator, ajungând la inimă care pompează..și pompează..și pompează..până odată. Ficatul tău tânjește după o urmă de puritate, după un strop de ceva care să nu conțină 49 % alcool. Îl distrugi. Iar venele tale..ei bine, nu știu cum se abțin să nu țâșnească din abis, din neantul sângelui. Cum mai suportă să le înțepi și să simtă cum heroina se combină cu plasma și elementele figurate conduse de vasele de sânge până la atrii. Ești un distrus care va sfârșii într-un spital de dezintoxicare sau cu fața albăstrie, corpul rece..zăcând sub un pământ peste care în urmă cu puțin timp stăteai tu.

joi, 10 noiembrie 2011

Nu mai simt iarna.

Frigul a pus stăpânire pe oraș. Vine iarna. Lunga iarnă. Și tu miroși a iarnă, dragule. Miroși a sutele de fulgi de nea ce îmi ating nasul și pomeții. Îmi încălzești sufletul, îl faci să vibreze. Ești singurul meu Soare în friguroasa iarnă, singura mea fărâmă de radiație solară ce-mi împăienjenește sufletul. Mulțumesc. Privirea ta îmi dezamorțește incleștarea inimii, suavul tău glas îmi aduce în minte fluturași, aceea mici cu aripi blânde și colorate. Știi? Sunt superbi, la fel ca tine. Iar buzele tale, ei bine, le cunoști deja foarte bine efectul.
Sărutul tău are un efect calmant, medicamentos, naturist. E perfect, miraculos. Aș vrea să-l gust de câte ori am ocazia, să-ți prind buzele între ale mele cu cea mai pasională formă de iubire, cea mai dură formă de ură și cel mai bland sentiment de prietenie. Îți simt obrajii reci pe ai mei, îmi zgârii fața cu urmele rămase de la bărbierit. Mâiniile tale mă cuprind, nu mai simt iarna.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Te urăsc, iubitule.

Așa e viața mea. O tristețe mascată în zâmbete și bucurii. Tu o faci să fie așa. Tu, scumpule. Încă îti simt acel miros de cireșe amare amestecat cu ceva esență de ciocolată, dar pentru a fi complet totul trebuie caramelizat. Îmi complici existența. Complici tot ceea ce sunt, sau ceea ce credeam că sunt. Sub fața ta dulce se ascunde un mic demon distrugător de suflete efemere? Nu cred asta. Nu vreau să cred asta. Nu are sens. Ești prea bun pentru lumea asta egoisă, sau cel puțin așa vreau să fi. Să plang? Nu draga mea micuță, eu nu plang. Eu doar sufăr în tăcere și chiar nu o să am nevoie de șervețele. Partea orgolioasă din mine spune asta, cea sensibilă nu mai spune nimic. Ai gropițe. Le ador. Știi ceva? Ești enervant de adorabil...pepsi fără zahăr ce ești. Te urăsc, iubitule.

marți, 1 noiembrie 2011

Particip la Mediaș Blog Awards 2o11.

Hey you. Particip la Mediaș Blog Awards 2o11.
Mediaș Blog Awards 2011 este un concurs organizat de Dianthus Medias cu sprijinul Centrului de Documentare Gaze Naturale Medias, Blogal Initiative, Dafora Turism, Mediasinfo.ro,Bigpizza Medias , Mediaslive.ro, și Feri Teglas Blog. :D.

miercuri, 26 octombrie 2011

Și tu mă faci să scriu pe blog?

Ok. Bine fie, o să scriu și despre tine.
De ce începe totul așa frumos și se termină într-un mod dezastros? Pentru că așa ești tu. Dai speranțe și lași in urma ta o durere... printr-un simplu cuvânt. Oameni buni, nu vă mai hraniți cu speranță. O să vă simțiți bine pe moment iar după ceva timp durerea se va dubla. De ce sunt sigură? Crede-mă pe cuvânt sau încearcă, dar mai bine îți zic să mă crezi. Ai făcut din mine o legumă zâmbitoare și acum m-ai transformat într-un pachet de nervi ambulant. Știi ceva? Pa.

luni, 24 octombrie 2011

Vis.

Tic-tac, tic-tac. Timpul se scurge în fața ochilor mei.. și alor tăi. Doare. Parcă o flacără arzătoare îmi pătrunde în subconștient și-mi pune stăpânire pe gânduri. Sunt sclava ei. Îmi răsucește sentimente, gânduri și trăiri... nu mai sunt ale mele. Încerc să mă lupt cu focul, să revin la realitatea ce-mi conduce viața, dar pentru un minut îmi las existența purtată spre un alt loc, o altă dimensiune, o altă viață..ce bine e. Suna ceasul...doar un vis. Flacăra subconștientului meu va rămâne un mister.

marți, 11 octombrie 2011

Stop cardiac

Cuvinte grele ies din gura ta. Aș vrea să ți-o inchid! s-o fac să tacă! să nu mai spună acele lucrui care dor, care-mi intră în piept fără nici un gram de milă, crepându-mi sternul în două și ajung în inimă. Ea bate mai repede, pompează globulele roșii și albe cu o rapiditate comparată cu viteza luminii. Va continua așa până va veni poliția interiorului uman și îi va arăta STOP!, urmând un stop cardiac și toată circulația se v-a opri. Tot sufletul care ținea așa de mult la tine se va ridica deasupra corpului meu care staționează, se înalță și duce dragostea pentru tine până la cel mai înalt punct...și se sparge, ca un balon. Vezi ce ușor ai piredut-o?

luni, 3 octombrie 2011

Astre

Nopatea se lasă răcorind atmosfera. Mici steluțe presară cerul.
Cineva atinge corzile dure, dar în același timp blânde ale unei viori. Sunetul se propagă în vidul universului. Ciudat, nu? El ajunge la urechile mele. Odată condus la creier se transformă în muzică. Îmi place.
Stele jucăușe încep să clipească în jurul lunii. Ea zâmbește.
O cometă își lasă urma printre stele, făcând luna să se ferească. Ea, însă, își continuă drumul pe calea ei, fără măcar să-și întoarcă privirea spre restul. E egoistă și mândră de sine, la fel ca noi, oamenii.
P.S. Nu subestimați astrele.

Love again?

Mici fiori îmi invadează din nou stomacul. Nu credeam că o să se întâmple prea curănd. M-ai surprins, viață. Iar zâmbesc încontinuu. E imposibil. A trecu mult timp de când nu m-am simțit așa și dacă stau bine să mă gândesc, nu am simțit așa niciodată.
Poate doar o dată, dar mă rog. De ce trebuie să fie atât de bruscă și de necontrolat iubirea? Poate așa e ea, sau poate nu. Poate e doar o altă adiere a vieții, o altă adiere ce miroase a mii de flori, o altă adiere ce aduce sute de fluturi, după care vine adevărata furtună. Încearcă să fi mai blândă și mai puțin seriosă, încearcă să fi mai bună și întelegătoare, nu ne spulbera visele de la prima încercare.

joi, 22 septembrie 2011

Chimia iubirii

Îți simt pulsul, bătăile inimii, iar fiecare respirație sacadată a ta o taie pe a mea. Te simt. Dezvolți în mie o mixtură de sentimente incontrolabile, neegalate.. e clar.. e chimie. Chimia iubirii. Zeci de ani cu tine mi s-ar părea o clipă, iar aceea clipă va cădea pradă amintirii, singurul zid ce nu poate fi dărâmat. Amintiriile sunt cele care ne țin în viață, cele care mai aprind o ultimă speranță în razboiul crud și nemilos al sentimentelor adânc pătrunzătoare. Cu fiecare secundă ce trece sunt mai departe de tine și mai aproape de moarte, dar nici ea nu-mi poate descompune sentimentele...poate doar corpul, dar amintirea va rămâne. Îmi place că înca pot să-mi aduc aminte ochii, buzele, nasul tău, dar mi-ar fi mult mai bine dacă le-aș avea aproape, atât de aproape încat să nu mai fie nevoie să-mi aduc aminte...atât de apropape încât să-ți simt respirația pe buzele mele. E chimie.

marți, 20 septembrie 2011

Iubesc celule.

Ești făcut din celule. Acele microscopice chestii alcătuiesc o persoană, pe tine. Fiecare centimetru al pielii tale fine este alcătuit din celule, iar fiecare centimetru din tine îmi aparține. Ești al meu. Cu totul: suflet și celule. Da! Iubesc celule.

miercuri, 14 septembrie 2011

Lună de vară.

Frumusețea lunii mi-a șters toate metaforele cu care puteam să redau splendoarea ei. Fiecare crater are povestea lui, fiecare pată are semnificația ei, iar fiecare privire spre lună este altfel. Ea ne aduce mai aproape. Lumina emanată de ea într-o noapte senina de vară nu se compară cu nimic, de fapt nici nu aș dori sa compar acel sentiment, deoarece este unic. O poți privii în fiecare seară, dar niciodată nu va fi la fel.
Dar oare ea ne priveșre?

joi, 8 septembrie 2011

Cer prea mult?

Am vrut și eu o rază de soare în decembrie, în cel mai aspru frig al anului. Am vrut și eu o zi perfectă, cu bucurii, nu doar cu lacrimi. Am vrut o scurtă-mbrățișare, și cu mireasma ta să mă-nvălui. Am vrut să fie realitate, nu un șirag de amintiri.
Cer prea mult?

marți, 6 septembrie 2011

De ce?

De ce există posibilitatea de a putea simții o durere mai mare decât toate momentele fericite adunate vreodată în suflet? De ce trebuie să suferim, să vărsăm lacrimi și să avem vaga impresie că totul s-a terminat? Deja știu care este răspunsul tău, veșnic un „așa-i viața”, dar de data asta nu o să mai fiu de acord cu el. Vreau ceva mult mai relevant și mai dătător de răspuns. Nu tot timpul, când suferim sau pierdem ceva trebuie să fie vina vieții. Te-ai gândit vreodată că poate e vina ta sau a acțiunilor tale infantile? Așa că în loc să aruncați vina din stânga în dreapta mai bine gândiți-vă dinainte să faceți ceva, gândiți-vă la consecințe și posibilitățiile pe care le aveți, și cel mai important gândiți-vă cum vă afectează pe voi acele decizii, dar și persoanele la care se presupune că ați ține.

Nehotarât.

Când ești întrebat o chestie aproximativ vitală(mă rog, nu chiar, poate doar puțin romantică și setimentală), spunând „Nu știu” crezi că salvezi mai puțin sau mai mult din perioada de suferință a acelei persoane? Ei bine, te anunț că aceea perioadă se lungește cu cât mai mult tu eviți un răspuns direct, sincer și poate cu o anumintă părere de rău. Chiar dacă aceea persoană îți este un neprețuit prieten, nu-l mai fă să se simtă doar atât, ci spunei-o verde-n față „Nu” sau „Da”.
                                                                                     P.S. Nu lăsa nehotărârea să-ți conducă ideile.

Singurul adevăr.

De ce minciuna trebuie să fie ceva esențial în existența noastră? Chiar nu putem trăii într-un pur adevăr care ne-ar putea face viața mai bună? Da, știu „Everybody lies”, dar de ce acel „everybody” este în stare să acopere gândirea și acțiunia tuturor persoarelor și cel mai imporant, de ce este atât de adevărat?
P.S. Acum mi-am dat seama. Acesta este singurul adevăr „Everybody lies”.:)

joi, 1 septembrie 2011

I'm tired.

Credeți că aveți putere de a decide ce să facem cu viețiile noastre doar pentru că voi ne-ați făcut, poate din dorință, poate din greșală. În momentul de față nu tind să cred că a fost dorință. Mă simt ca o sclavă în lumea voastră perfectă de adulți în care creeți că aveți putere absolută. Vă aduc aminte ceva: când au fost creați oamnii, Dumnezeu i-a înzestrat cu o calitate importantă, pe lângă puterea de a iubi și a ierta, au fost înzestrați cu liber arbitru, libertatea de a alege ce este bine și ce este rău. De ce îmi luați acest privilegiu? Nu știu, știu doar un singur lucru: când am dreptate și nu mai aveți nici o replică ”inteligentă” să-mi dați, vă folosiți de următoarea: ”Ești pedepsită!”. Asta e tot ce puteți face? Se pare că da. Vă mulțumesc din suflet că mă faceți să mă simt ca o mizerie.

Acel el din trecut...


”Ți-am văzut ochii de-o mie de ori..
Dar, încă mă mai pierd în albastrul lor..” („N-ajunge”-Volaj)


Ochii tăi sunt aeropotul orașului din tine. De pe el pleacă și vin zâmbete, lacrimi, iubiri și despărțiri.
De câte ori îți văd ochii parcă sunt într-un ocean sau plutesc pe un nor în splendoarea cerului.
Zâmbetul tău îți face fața mai luminoasă, emani fericire.
Părul tău blond este într-o continuă concurență cu razele soarelui la strălucrire, finețe și gingășie..dar tu ești învingătorul.
Ești singura persoană pe care am iubit-o cu toată forța sufletului meu...dar dacă stau mai bune să mă gândesc nu te-am iubit îndeajuns încât să nu te rănesc.
Te-am rănit în cel mai josnic mod posibil, ți-am păcălit și înșelat sentimentele sincere, dar fapta e de mult consumată și nu mai am ce să fac. Regret nespus.
Chiar dacă nu vei citi aceste rânduri, cred în telepatie și sper să simți regretele mele...și totuși dacă telepatia nu există sper ca într-o zi sa am curajul să-ți spun aceste lucruri în față.

Cu toată dragostea din univers, pentru M.

luni, 22 august 2011

...


Fiecare zi este o nouă provocare pentru unii și un joc pentru alții. Ne plângem de probleme grave care pentru alții nici nu s.ar numi așa, avem vise mărețe care pentru alții sunt deja împlinite. Suntem diferiți. Îmi place asta. Viața este ceva ce merită trăit (ar fi mult mai ușor dacă ar avea un manual cu instrucțiuni, dar asta este, ne adaptăm), iar dacă nu o faci cu toată forța sufletului tău ai avea mult de pierdut. Bucurăte de tot ce ai, pentru că sigur este neprețuit. Fiecare zâmbet ce ți.l oferă un prieten adevărat îți face ziua și insemnificanta existență mai bună. Sunt norocoasă să am prietenii pe care îi am. Deci, bucurați.vă de fiecare secundă, minut, oră, zi a vieții..pentru că oricum o să vi se pară o clipa, dar veți ști că a.ți trăit.o din plin.





P.S.Astăzi am aflat că viața e frumoasă.

sâmbătă, 20 august 2011

Peisaj perfect


O încăpere relativ mare, pictată în culori blânde de violet. O fereastră mare care lasă razele soarelui să pătrundă gingașe în cameră, este acoperită pe jumătate de o perdea din mătase fină, de un violet închis. Pe peretele din spate este un pat din fier forjat negru cu baldachin violet și mici forme de buze pierdute într.un ruj roșu strident. Covorul moale acoperă podeaua rece, sinistră. În cameră se văd câteva zeci de flăcări. Mirosul de lavandă al lumânărilor dă camerei un aer natural. Petale de trandafiri stau pierdute pe pat, iar la capătul lui doi îndrăgostiți își trăiesc povestea de dragoste fără sfârșit, sau cel puțin așa cred ei. În colțul camerei stă un cățeluș visând și el la Lady al lui. Pe fundal se aude o melodie lentă, de dragoste și îmi vin în minte, vag, niște versuri„I wanna spent my nights and days/ Between your arms/ Everyday breathing your love..love..love”. Mâna lui îi atinge ușor obrajii, iar ea îl sărută suav cu buzele ei fine. Atmosfera se încinge, iar cei doi se lasă purtați de val, învăluți de mirosul dragostei, ce în aceea zi avea miros de lavandă.

P.S. Trăiește clipa.

miercuri, 27 iulie 2011

Această postare nu merită titlu...


”Când crezi că ai găsit persoana potrivită pentru tine, cu care chiar te.ai potrivii și crezi că nu va mai fi o altă persoană ca el, dar vor fi alții mai buni decât retardul ăsta pentru care vei plânge mai rău sau o să vă iubiți mai rău...” da..dezamădirea unei iubiri, dacă o pot numi așa, și un prieten care încearcă să îți ridice moralul, și de data asta chiar reușește.:*. Când e cel mai frumos moment al tău alături de el, când vă atingeți unul altuia mâiniile, sunteți nas în nas..atunci vine pastila care te face să treci din starea de euforie și extaz pe care o aveai în cea mai deplorabilă stare la care se putea ajunge în aceea situație și pe deasupra te mai face să și bei..multe..multe pahare..dar asta nu schimbă cu nimic problema. Aș vrea să adorm și când mă trezesc să realizez că totul a fost doar un vis, și dacă totuși nu e vis...aș vrea să nu mă mai trezesc.

luni, 11 iulie 2011

Amalgam de sentimente.


Iubire, ură, dor, tristeţe şi pe deasupra şi nervi sunt sentimente ce.mi "încălzesc" sufletul atunci când ar trebui să fie cea mai frumoasă perioadă din această vară. De fiecare dată când acel cineva încearcă să.mi ridice moralul, de fapt mă demoralizează, dar îi mulţumesc că încearcă. (Tnx H.). Pe deasupra aceste sentimente sunt atribuite cui nu trebuie, nepăsare pentru cine iubesc şi dor de lume pe care ar trebui să fiu nervoasă. Măcar câţiva sunt alături de mine, acei prieteni care sunt cu adevărat prieteni (chiar dacă atunci când vor ajunge celebrii nu mă vor mai băga în seamă). Până să se ajungă la celebritate profităm de minutele şi mesajele care ne.au rămas.

joi, 26 mai 2011

Povestea lor



Un el și o ea. Atașament de la prima conversație, de la primul ”Hey” până la ultimul ”Noapte bună”. Au început să vorbească vrute și nevrute, filozofau din orice chestie minusculă și neimportantă care le venea în minte. De acolo a început totul. Un mic fior apare în inimile amandurora, o mică tresărire de inimă la fiecare gând ce.i duce unul la celălalt sau la fiecare SMS primit. Ea așteaptă ca el să facă primul pas, iar el așteaptă acest lucru de la ea. Dupa puțin timp ea și.a găsit un prieten. Dezamăgire, frustrare și furie...sentimente ce străpung cu cea mai mare cruzime sufletul lui, dar dintre toate cel mai profund și puternic rămâne iubirea veșnic aprinsă în inima lui. Era prima dată când ea dezamăgea pe cuneva în acel fel, pe cineva la care ținea in acel fel...

Fiind în exteriorul poveștii, niciodată nu am crezut că iubirea lor nu sa.r putea materializa. Visam sa.i văd ținându.se de mână la apus...


Cu dragoste,
pentru R. and A.

miercuri, 11 mai 2011

I.ll miss you, pretenaș mic cu blăniță.


În viață ești sigur doar de doua lucrui: moarte și plata impozitelor. Așa spune un citat celebru, nu.mi aduc aminte exact de cine. Primul lucru ne așteaptă pe toți, oameni si necuvântătoare. O fracțiune de secundă să nu fi atent și totul se duce de râpă. Un om neatent și pe deasupra nesimțit dă cu mașina peste ea. Amintirile avute cu ea încep să.ți vină în mine, iar tu ești devastată. Știi când ți.am zis că o să folosesc cândva versurile ”Și lacrimi îi curgeau șiroaie din ochii ei îmbietori.”? Ei bine acum e momentul. Stau și mă gândesc: cine va mai sării pe piciorele mele când intru la tine în curte, cine va mai venii cu boticul ei uned să.mi dea ”pussssiiii” și cine va mai apăsa cu lăbuțele numerele de la telefonul fix când vorbești cu mine? Aceste întrebări au un singur răspuns: nimeni. I.ll miss you, pretenaș mic cu blănița. (Srry Ade. :( )

Zboară timp (27.o7.2o1o/ 00:29)


Zboară timp
nu-ți dai seama
dar singur
nu poți învinge teama.

Zboară timp
fără să știi
iar împreună
nu vom mai fi.

Zboară timp
fac ceva
opresc lume-n loc
și te pot săruta.

luni, 9 mai 2011

De la minunat la dezolant.


Știi cum te simți când ești cel mai fericit om de pe Pământ? Poate nu toată lumea a avut acest ”feeling”, dar unii sigur înțeleg. Totul merge perfect, până când primești un telefon de la iubiții tăi prieteni și.ți strică buna dispoziție. Acele veșnice probleme, nepăsare, ignoranța și poate puțină ură. Stai pe gânduri, încerci să le pui în ordine.. și... auzi o bătaie, suavă, blândă... dar ce să fie? E tristețea, care față de bătaia ei blândă, lasă un gol greu de umplut. Sublimul perfect din sufletul tău a trecul din nou la ridicol, acel ridicol de altă dată, care, sincer nu cred că va ieși vreodată din mintea și sufletul tău. Vei fi din nou aceea ființă care are doar un singur lucru: speranța că într.o zi va fi altfel.

duminică, 8 mai 2011

Mov. Copy-Paste sau originalitate?


Toată lumea spune că noi suntem mové pentru că ne.am luat după cineva. Nu este așa. Noi adorăm mové.ul din 2oo8 (supranumit de noi și anul 200mov). A fi mové nu înseamnă a fi sigur, mort sau obsedat(ei bine, poate obsedat da :D), a fi mové înseama a fi crazy, a fi tu, a.ți depășii limitele și idealurile. A fi mové înseamnă a fi NOI. Just for you girls. :*

joi, 28 aprilie 2011

Idioțenie


Știi cum te simți când ai făcut cel mai idiot lucru din viața ta? Ei bine, așa mă simt eu acum. La început totul e divin, ești in extaz, nu este nimic ciudat, dar în momentul în care dai față în față cu persoana în cauză... totul ei diferit: extazul se pierde și se instalează un sentiment de nesiguranță, rușine și nu ai chef de nimic, nu.ți mai arde de nici o propunere. Și cum zicea A. : Te simți ciudat, aiuria? R: Deocamdată nu. Dar acum pot zice cu siguranță Da. (cine știe, cunoaște).

marți, 22 martie 2011

Ştiai că iubirea e infinită?


Niciodată nu ai spus că mă iubeşti, dar tot timpul ai arătat contrariul. Când vedeam acele lucrui făcute intenţionat doar pentru a mă răni tristeţea se instala în mine ca şi cum ar fi fost acolo de o veşnicie, neştiind că e un oastepe nepoftit. Fiecare acţiune a ta mă rănea mai mult şi mai profund. Întotdeauna m.am întrebat de ce? Dar niciodată nu am găsit răspunsul...şi pentru a.l afla trebuie să.mi răspunzi. Ştiai că iubirea e infinită?

sâmbătă, 12 martie 2011

Primii ţânţari.


Trezită de o rază de soare şi de ciripitul păsărelelor. Chiar a venit primăvara şi am văzut chiar şi primii ţânţari care îşi lasă amprenta pe fiecare părticică a corpului. Îmi era dor de ei şi de căldura care îi aduce. Îmi era dor de primăvara, îmi era dor să văd în faţa blocului copii care se joacă de.a "Romanii au talent", nu se mai joacă "Flori, fete şi băieţi". Primăvara îţi umple sufletul de căldură şi bucurie, ba chiar tu emani unde de fericire. Chiar îmi era dor să ies afară în tricou. Şi simt nevoia să spun: It's spring baby:x

marți, 8 martie 2011

I don't care...


Îmi stă un nod în gât. Tristeţea şi melancolia îmi apasă sufletul...nimic mai mult decât problemele generaţiei:prieteni care spun "nu.mi pasă" şi care prin orice comentariu bat un apropoo că nu ţin la tine. Aş vrea să mă schimb, să fiu cu totul diferită. Lumea îmi spune că sunt rea, dar uneori cad în extrema cealaltă şi ajung să cred că sunt prea bună, că îmi pasă mai mult de alţii decât de mine. Oameni care te fac să crezi că nu mai este nimic în care sa.ţi pui speranţa, nimic în ce sa crezi. Lumea este rea, iar dacă vrei să fi sus trebuie să fi la fel pentru că:Într.o lume egoista doar egoiştii reuşesc. Poate nu.i aşa, dar asta simt acum.

duminică, 6 martie 2011

Tu.


Îţi simt mirosul, acel miros dulceag ce te caracterizează. Eşti aici. Buclele părului tău îmi ating obrajii roşii, iar buzele tale moi si umede îmi ating cu blândeţe fruntea. Mă simt protejată. Îmi oferi aceea protecţie pe care mi.am dorit.o întotdeauna, simt ca nimic nu mă poate da jos, nimic nu mă poate face să sufăr, asta până buzele tale îmi parăsesc fruntea... Ochii tăi căprui au o sclipire care ar face pe oricine să zâmbească, iar genele tale lungi mă înebunesc când ochii tăi decid că trebuie să cliplească. Mâinile tale puternice care îmi ating faţa mă fac să mă simt ca o fărâmă de nisip în plaja mării. Când sunt cu tine nu mă mai simt ca o pata de culoare roşie între nuanţe de grii, ca un om de zăpadă în canicula verii sau ca un clinchet de clopoţei intr.o oază de linişte, nu mă mai simt în plus, mă simt acasă, simt că acolo e locul meu, în braţele tale.

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.