joi, 22 septembrie 2011

Chimia iubirii

Îți simt pulsul, bătăile inimii, iar fiecare respirație sacadată a ta o taie pe a mea. Te simt. Dezvolți în mie o mixtură de sentimente incontrolabile, neegalate.. e clar.. e chimie. Chimia iubirii. Zeci de ani cu tine mi s-ar părea o clipă, iar aceea clipă va cădea pradă amintirii, singurul zid ce nu poate fi dărâmat. Amintiriile sunt cele care ne țin în viață, cele care mai aprind o ultimă speranță în razboiul crud și nemilos al sentimentelor adânc pătrunzătoare. Cu fiecare secundă ce trece sunt mai departe de tine și mai aproape de moarte, dar nici ea nu-mi poate descompune sentimentele...poate doar corpul, dar amintirea va rămâne. Îmi place că înca pot să-mi aduc aminte ochii, buzele, nasul tău, dar mi-ar fi mult mai bine dacă le-aș avea aproape, atât de aproape încat să nu mai fie nevoie să-mi aduc aminte...atât de apropape încât să-ți simt respirația pe buzele mele. E chimie.

8 comentarii:

  1. defapt un fel de dragoste...

    frumoase amintiri oricum,si daca e asa bucura`te ca le ai>:D<
    take care:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari! Blogul tau a fost desemnat 'Cel Mai Bun Blog' al lunii septembrie 2011! intra in posesia diplomei tale accesand aceasta adresa :
    http://www.mostwantedblog.org/2011/10/cel-mai-bun-blog-al-lunii-septembrie.html
    * totodata ai primit si premiul MWB precum si invitatia de a te alatura echipei MWB ca membru! mai mult de atat, in curand vei primi invitatia de a devenii autor pe MWB, una dintre cele mai respectate publicatii online din blogosfera romaneasca!

    RăspundețiȘtergere
  3. "atât de aproape încat să nu mai fie nevoie să-mi aduc aminte..."-se pare totusi... ca nu amintirile ne tin in viata.

    RăspundețiȘtergere
  4. toate au legatura intre ele...caci noi dezlegam si legam...eu nu citesc pe parti doar.

    RăspundețiȘtergere
  5. imi dai seama ca nu citesti pe parti, da ai inteles gresit:)

    RăspundețiȘtergere

wtf. zi ceva.:)

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.