joi, 10 noiembrie 2011

Nu mai simt iarna.

Frigul a pus stăpânire pe oraș. Vine iarna. Lunga iarnă. Și tu miroși a iarnă, dragule. Miroși a sutele de fulgi de nea ce îmi ating nasul și pomeții. Îmi încălzești sufletul, îl faci să vibreze. Ești singurul meu Soare în friguroasa iarnă, singura mea fărâmă de radiație solară ce-mi împăienjenește sufletul. Mulțumesc. Privirea ta îmi dezamorțește incleștarea inimii, suavul tău glas îmi aduce în minte fluturași, aceea mici cu aripi blânde și colorate. Știi? Sunt superbi, la fel ca tine. Iar buzele tale, ei bine, le cunoști deja foarte bine efectul.
Sărutul tău are un efect calmant, medicamentos, naturist. E perfect, miraculos. Aș vrea să-l gust de câte ori am ocazia, să-ți prind buzele între ale mele cu cea mai pasională formă de iubire, cea mai dură formă de ură și cel mai bland sentiment de prietenie. Îți simt obrajii reci pe ai mei, îmi zgârii fața cu urmele rămase de la bărbierit. Mâiniile tale mă cuprind, nu mai simt iarna.

3 comentarii:

  1. Deocamdata trebuie sa simti toamna in doi <3 e prea devreme pentru iarna. Mai trebuie sa simtim saruturile printre miile de frunze colorate ce pica de sus, imbratisarile calde ca razele soarelui de septembrie si fotografiile artistice in care zambetele sunt pline de iubire. Mai vreau cateva saptamani de toamna. :*

    RăspundețiȘtergere
  2. @Iulian Timar. merci >:D<.
    @ Ade Line. da, si eu, dar nu cu frigul asta. :)

    RăspundețiȘtergere

wtf. zi ceva.:)

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.