miercuri, 26 octombrie 2011

Și tu mă faci să scriu pe blog?

Ok. Bine fie, o să scriu și despre tine.
De ce începe totul așa frumos și se termină într-un mod dezastros? Pentru că așa ești tu. Dai speranțe și lași in urma ta o durere... printr-un simplu cuvânt. Oameni buni, nu vă mai hraniți cu speranță. O să vă simțiți bine pe moment iar după ceva timp durerea se va dubla. De ce sunt sigură? Crede-mă pe cuvânt sau încearcă, dar mai bine îți zic să mă crezi. Ai făcut din mine o legumă zâmbitoare și acum m-ai transformat într-un pachet de nervi ambulant. Știi ceva? Pa.

luni, 24 octombrie 2011

Vis.

Tic-tac, tic-tac. Timpul se scurge în fața ochilor mei.. și alor tăi. Doare. Parcă o flacără arzătoare îmi pătrunde în subconștient și-mi pune stăpânire pe gânduri. Sunt sclava ei. Îmi răsucește sentimente, gânduri și trăiri... nu mai sunt ale mele. Încerc să mă lupt cu focul, să revin la realitatea ce-mi conduce viața, dar pentru un minut îmi las existența purtată spre un alt loc, o altă dimensiune, o altă viață..ce bine e. Suna ceasul...doar un vis. Flacăra subconștientului meu va rămâne un mister.

marți, 11 octombrie 2011

Stop cardiac

Cuvinte grele ies din gura ta. Aș vrea să ți-o inchid! s-o fac să tacă! să nu mai spună acele lucrui care dor, care-mi intră în piept fără nici un gram de milă, crepându-mi sternul în două și ajung în inimă. Ea bate mai repede, pompează globulele roșii și albe cu o rapiditate comparată cu viteza luminii. Va continua așa până va veni poliția interiorului uman și îi va arăta STOP!, urmând un stop cardiac și toată circulația se v-a opri. Tot sufletul care ținea așa de mult la tine se va ridica deasupra corpului meu care staționează, se înalță și duce dragostea pentru tine până la cel mai înalt punct...și se sparge, ca un balon. Vezi ce ușor ai piredut-o?

luni, 3 octombrie 2011

Astre

Nopatea se lasă răcorind atmosfera. Mici steluțe presară cerul.
Cineva atinge corzile dure, dar în același timp blânde ale unei viori. Sunetul se propagă în vidul universului. Ciudat, nu? El ajunge la urechile mele. Odată condus la creier se transformă în muzică. Îmi place.
Stele jucăușe încep să clipească în jurul lunii. Ea zâmbește.
O cometă își lasă urma printre stele, făcând luna să se ferească. Ea, însă, își continuă drumul pe calea ei, fără măcar să-și întoarcă privirea spre restul. E egoistă și mândră de sine, la fel ca noi, oamenii.
P.S. Nu subestimați astrele.

Love again?

Mici fiori îmi invadează din nou stomacul. Nu credeam că o să se întâmple prea curănd. M-ai surprins, viață. Iar zâmbesc încontinuu. E imposibil. A trecu mult timp de când nu m-am simțit așa și dacă stau bine să mă gândesc, nu am simțit așa niciodată.
Poate doar o dată, dar mă rog. De ce trebuie să fie atât de bruscă și de necontrolat iubirea? Poate așa e ea, sau poate nu. Poate e doar o altă adiere a vieții, o altă adiere ce miroase a mii de flori, o altă adiere ce aduce sute de fluturi, după care vine adevărata furtună. Încearcă să fi mai blândă și mai puțin seriosă, încearcă să fi mai bună și întelegătoare, nu ne spulbera visele de la prima încercare.

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.