luni, 21 noiembrie 2011

Ești o ciocolată

Iarna îngheață tot. Chiar și sufletul. Chiar și cea mai mică adiere caldă de iubire este oprită sa ajungă la destinație, chiar și cel mai puternic impuls al creierului spre inimă este înghețat. De ce? Oare iubirea nu e destul de puternică?
Ea este mai puternică de atât, doar că nu își irosește energia și tandrețea cu așa ceva, le păstrează pentru ceva mai bun, cum ar fi un sărut și o îmbrațișare, cum ar fi un obstacol peste care sigur va trece. Ea nu luptă cu frigul, pentru că știe că la primăvară totul se va topi, iar atunci ea va avea o intensitate mai mare, o tandrețe de neatins și o pasiune mai puternică decât cel mai pasional lucru descoperit în întreg universul. Ea este sigură pe ea, face pași pe care noi, oamenii, de unii singuri nu suntem în stare să-i facem, doar dacă avem alături de noi aceea persoana pe care în fiecare zi o vedem în fața ochilor. Ea are gust a ciocolată, a căpșuni cu frișcă, a miere cu lămaie, a înghețată de cireșe amare, are gust a iubire, a iubire pură și sinceră.
P.S. Ești o ciocolată cu aromă de căpșuni, cu topping de miere și lămâie și cu miros de cireșe amare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

wtf. zi ceva.:)

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.