sâmbătă, 31 martie 2012

dialoguri

hei. ești?
”da..”
uff.. ce bine, încă ești aici.
”da.., dar nu voi mai fi.”
mda.. nu-mi mai adu aminte..
”ba o fac..”
atunci..dă-mi niște morfină.
”nu. viața se simte, nu se anesteziază”
da..ai dreptate, dar la durerile groaznice se dă morfină.
”încă nu e durere groaznică, dar va fi”
...
                                                                                                       P.S. vom mai dialoga vreodată?

marți, 27 martie 2012

praf de stele

m-am gândit să-ți scriu..dar cu ce?
să folosesc cerneală? nu..
o să-ți scriu pe un fundal negru cu praf de stele.
îți place așa, sau nici acest sacrificiu nu e îndeajuns?
”înot în stele..”.
și eu am întotat în stele pentru a procura praful.
îți voi scrie doar un cuvânt, nu știu exact ce e, dar ți-l scriu.
                                                                                                                     ”Adio!”

duminică, 25 martie 2012

bună

Bună. mai ești aici? sau ai plecat? sper că nu..sau cel puțin nu încă. 
mai e puțin timp, așa-i? 
pot evita cumva această metamorfoză...sau nu am nici o șansă?
încă te mai caut în vise, dar nu știu de ce acolo. tu ești aici..dar nu pentru mult timp. 
                                                                                                       P.S. mă lași ca o foaie în ploaie..

vineri, 16 martie 2012

2o12 (2)



                                                                                                                Hei tu, 2o12.



îți mă aduci aminte când ți-am spus să mă faci să simt că trăiesc? mulțumesc. 
este martie, și deja am trăit ca pentru tot anul. 2o12, ți-am mai cerut să fi si blând, nu am cerut cruditate de la ”augusta ta prsoană”. 
chiar mi-ai făcut pericardul să tresară, iar sistolica să treacă peste 130 mmHg. și toate astea în câteva minute. mulțumesc drag 2o12.

sâmbătă, 10 martie 2012

armură de diamant

mi-am construit, manual, o protecție, un fel de armură. din diamant. cu ea, mi-am acoperit inima pentru ca nimeni și nimic să nu pătrundă în ea, fără permisiunea mea. nici măcar tu.
în luna februarie, într-o seară de sâmbătă sau vineri, nu-mi aduc bine aminte, am realizat că ai trecut de ea. atât de profund ești?
încer să-mi aduc aminte cum mi-am confecționat armura. totul era în perfectă stare, ba chiar am testat-o și nu era nimic stricat.
atunci, cum ai intrat?
doar dacă... ai avut permisiunea mea.

miercuri, 7 martie 2012

Dulapul cu dovezi de dragoste








astăzi mi-am creat un dulap. nu din acela cu haine, ci cu dovezi. dovezi clare de dragoste. le-am pus pe categorii: dovezile tale, dovezile mele și dovezile noastre. și bineînteles, dovezile lor, ale prietenilor mei.
sertarul cu dovezile tale este din lemn de cireș vopsit în culori pale. îl deschid și încep să le așez. nu sunt foarte multe și nici consistente.
sertarul cu dovezile mele este din lemn de arțar vopsit în culori închise, roșu închis, vișină. îl deschid și realizez că am nevoie și de al doilea sertar.
sertarul cu dovezile noastre rămâne gol.
ultimul sertar. cel mai încăpător. din lemn de pin și vopsit în culorile curcubeului.  acolo sunt dovezile lor de dragoste. bine definite, exact ca și ridurile de expresie. constat că și aici mai am nevoie de un sertar.
doar noi nu suntem în stare să ne dovedim iubirea, sau tu nu ești în stare să iubești?

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.