Așa e viața mea. O tristețe mascată în
zâmbete și
bucurii.
Tu o faci să fie așa.
Tu, scumpule. Încă îti simt acel miros de cireșe amare amestecat cu ceva esență de ciocolată, dar pentru a fi complet totul trebuie
caramelizat. Îmi complici existența. Complici tot ceea ce sunt, sau ceea ce credeam că sunt. Sub fața ta
dulce se ascunde un mic
demon distrugător de suflete efemere? Nu cred asta. Nu vreau să cred asta. Nu are sens. Ești prea bun pentru lumea asta egoisă, sau cel puțin așa vreau să fi. Să plang? Nu draga mea micuță, eu nu plang. Eu doar sufăr în tăcere și chiar nu o să am nevoie de șervețele. Partea orgolioasă din mine spune asta, cea sensibilă nu mai spune nimic. Ai gropițe. Le ador. Știi ceva?
Ești enervant de adorabil...pepsi fără zahăr ce ești. Te
urăsc,
iubitule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
wtf. zi ceva.:)