sâmbătă, 31 decembrie 2011

Tu, 2o11.

2o11.
               Anul sufletului meu, anul în care poate am pierdut mai multe decât am câștigat. Anul în care am învățat ce este dragostea și prietenia adevărată.
               Anul în care am aflat ce este greutatea unei boli, anul în care am aflat că după ploaie răsare într-o bună zi și soarele.
               Anul în care toți cei importanți au fost acolo pentru mine, anul care mi-a dat speranța și anul care m-a dezamăgit.
               Anul care mi-a aratat adevărata față a vieții, anul care mi-a umplut sufletul de fericire și dezamăgire, anul care mi-a dat lacrimi și zâmbete.
               Anul care mi-a făcut viața să pară un castel de nisip.
               Anul care m-a făcut să iau decizii importante legate de viitorul meu. Acest 2o11 care îmi va rămâne tipărit pe veci în suflet și in straturile celulelor.
                Anul care te face să pierzi în fața altor întamplări și să câștigi în fața mea.
            

                                                      

By Claudiu Ciucor


                                                                 Tu 2o11, tu care m-ai făcut să-mi dau seama că EL nu va fi aici.

                                                                                                 Tu 2o11.

marți, 27 decembrie 2011

Inima ta!

Vreau să-ți văd sângele țășnind din vene, să îți vad inima în mâna mea, să-ți bată cu toată puterea, iar eu...eu aș pune-o pe stop... Ea ar fi...goală...nici urmă de iubire, poate doar ceva rămășițe de durere interminabilă, dar ce mai contează?






Vreau să văd cum îți curg lacrimi din ochii tăi perfecți, cerșindu-mi iubirea, iar orgoliul din mine să spune nu! și ecoul vocii mele să-ți răsune în ureche pentru tot restul vieții tale... un ”nu” fără sfârșit, etern..chiar dacă în adâncul meu acel nu este echivalentul unui da, unui da plin de iubire și afecțiune. Pentru a reveni la normal fac un micuț nod în vena cavă superioară, unul în aortă, arterele pulmonare o să le sudez cu puțin fir de in, iar vena cavă inferioă o să o las desprinsă, așa să riști mai puțin, să fi doar puțin mai atent. Oare va bate din nou?

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Iarna e aici

                       Primii fulgi de nea. Prima adiere care îmi aduce aminte că e iarnă. Primul fior care îmi aduce aminte că nu există Moș Crăciun. Prima dezamăgire. Plămânii se umple cu aer rece, inghețat. E bine. Simt cu oxigenul este condus la țesuturi, până în epidermă. Mi-e rece.



Cristina C.



                          Aș da toți fulgii de zăpadă pentru ca temperatura corpului tău să o îmblânzească pe e mea, care e cu minus. Frigul îmi face ochii să lăcrimeze sau poate că plâng..totul rămane la interpretarea ta juvenilă...



Claudiu C.

                                                                                                                                  Cu cea mai rece îmbrațișare,
                                                                                                                                                          dulcea ta R.





joi, 15 decembrie 2011

Arome

                  Orice adiere de vânt, orice minuscula șoapta, orice mă face să-mi fie dor de tine. Mâinile tale ferme îmi învăluie din nou fața, făcându-mă să mă simt mai copilă decât sunt.



                       Aș vrea sâ-ți asezonez aromele cu puțin busuioc, ceva coriandru și niște nucșoară. Te-as învelii în petale de trandafiri aromate și dulci și te-aș pune la copt în tigaia iubirii, iar tu ai fierbe până nu ar mai rămâne nici un gram de iubire sau afecțiune. Te voi așeza pe o pătură de ciocolată rasă, iar apoi te pun la frigider...asta ca să-ți înghețe orice sentiment neplăcut, orice sentiment de orgoliu și egoism, orice sentiment de repulsie, să-ți devină necunoscute aceste cuvinte jignitoare pentru caracterul tău. După două ore te scot din frgider și încep să mă bucur de noul tu, acel tu pentru care aș fi în stare să încerc toate condimentele și aromele din lume. Pentru că tu alcătuiești cea mai nebunească, delicioasă, aromatizată combinație de arome...

luni, 12 decembrie 2011

acid-bază

                 Eu HCl. Tu H2O. Ești în postura de bază, iar eu un acid monoprotic, un acid tare, dar poate nu destul de tare.
                Hidrogenul meu, inima mea.  Încerc  să-l cedez. Nu disociază, deloc.






                                                                 De ce nu-mi accepți nenorocitul de hidrogen? 


           De ce nu vrei să treci în  H3O+ ? pH-ul tău este 7, soluție neutră ce ești. Nu tinzi spre o bază, măcar să-mi accepți hidrogenul pentru câteva minute... Te-am încălzit la 25 °C și nimic. Să cresc temperatura? Sau doar să sting flacăra și să las totul așa..?










                                                        P.S. Constanta ta de bazicitate nu mai este constantă.

vineri, 9 decembrie 2011

Scrisoare pentru el

                                                                                     Nu vroiai să mă dezamăgești? Ei bine, ai facut-o.
          Ești dur. Tot timpul ai fost, dar nu mi-am dat seama... nu am văzut din cauza măștii de dulce și scump ce o purtai. M-ai făcut să simt. Dar și eu pe tine, chiar dacă nu vrei să admiți.
          Nervi, furie, stres, nepăsare...nu contează, ai simțit. Ți-am ajuns la stimuli. Ți-am divizat celulele, m-am lovit de stern (noroc că aveam zâmbetul la mine și l-am putut înlătura) și am ajuns la inima. Ea ți-a pompat simțirile, toate acele picături de sentiment care intră în ventriculul stâng și se termină în atriul drept, îți transportă trăirile până la țesuturi, iar sentimentele nefolositoare sunt eliminate prin excreție. Mi-ai activat glandele lacrimale... era să fac anevrism de aortă ascendentă. Mulțumesc. Mă faci să exist.
                                                                                       

                                                                                                                                      Cu dragoste, draga ta R.


                                                                                               Adio!
    

miercuri, 7 decembrie 2011

Ești

Inspiri. Expiri. Respiri. Trăiești. Ești aici. Emani un miros. Dulce. E zahăr caramelizat? Nu. Ești tu, pur și simplu tu. Dar chiar ești tu? Sigur. Clipești. Îți fotogrefiez privirea. Duritate. Sensibilitate. Cocktail de arome. Tu. Fiindcă tu. Mă înțelegi? Nu. Nu-i nimic. Tu.


 

Limita mea tinde întotdeauna spre tine.

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.