să te cert, să te critic..? ce rost mai are. sunt singură într-un vid de nepătruns. oricum nu mă auzi.
aveam în mână strânse stele, dar s-au metamorfozat în...scrum. seamană cu ceva.. inima mea oare?
nu o să te cert, nu o să te critic. o să te felicit din tot ceea ce sunt: trup, suflet și minte.
o să-ți primești laudele ”meritate”, o să fi încoronat, prinț al elegiei.
e bine așa? îți place să fi în lumină? să stralucești?.. străluceai și înainte, dar poate pentru tine nu a fost de ajuns, dar acum ai primit tot, ceea ce înseamna pentru mine nimic.
instanță decăzută, erai suprem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
wtf. zi ceva.:)