You.

Vântul atinge cu duritatea lui sutele de frunze aflate în spatele cabanei. Munții își înalță crestele fără nici o urmă de jenă, iar râul îi despare ca pe doi îndrăgostiți. Luna stă deasupra lor, luminând crestele.

Frigul îți taie pur și simplu puterea de a respira, iar gheața sub picioarele tale îți dă senzația că se sfărâmă. Natura e superbă..dar lipsește ceva.

Până să îmi dau seama ce mai trebuie să arunc o privire. Nimic..totul e la locul lui, dar ceva o face să fie incompletă. Dar cum poate fi ea incompletă când totul e așa cum trebuie să fie? Și dacă nu așa trebuie să fie? Îmi caut prin minte ce lipsește, îmi forțez creierul să-mi trimită impulsuri, dar nimic. Știu ce o să fac. Te întreb pe tine. Dar stai..tu nu ești aici..Oh, Tu lipseai...