marți, 18 ianuarie 2011

When I was a child...




Cand eram un mic copil care alerga prin fata blocului si veneam in fiecare zi julita in genuchi lucrurile nu erau ca acum: nu erau asa de "smecherasi" copiii, atunci stiau sa se distreze, sa se joace, nu ca in ziua de azi...stau toata ziua la computer. Baietii se jucau cu masinute, iar noi, fetitele cu codite in cap, ne jucam cu papusile barbie:x. Si ce bucurie era in inima noastra cand soarele se gandea sa-si lase razele sa atinga si strada noastra; ne scoteam paturile si o cutie mai mare ca noi, pe care o aduceam cu greu afara si o goleam in vazul calorlalti copii si stateam afara pana ce venea mama cu vocea ei stridenta si ma chema in casa. Acum totul este diferit: copii stau pe "net" si pe "feisbuc", nu mai merg sa goleasca toti pomii de corcoduse cum faceam noi odata. Veneam seara in casa zgariati de la crengi si muscati de tantari, dar nu ne pasa. Acum daca o fata de 11 ani are un cos, cade cerul! Dar ce sa-i faci, astea sunt vremurile si sincer...mi-e frica de generatiile viitoare.

2 comentarii:

wtf. zi ceva.:)

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.