iunie, 1, 2012

un an. 365 de zile trăite în ființă sau neființă. 365 de zile în care vocea ta îmi mângâia simțurile, 365 de zile în care te-am simțit. mereu. 
”micro-universul” nostru doar acum și-a pus temeliile, doar acum a aranjat planetele, simțirile. 
aglomerația de atomi . este și ea aici, formând o nouă galaxie. 
lacrimi. da, sunt aici, dar de data asta marchează fericirea, pe o parte. pe cealaltă îmi arată că timpul se scurge, lumea se transformă și nici noi nu rămânem aceeași. 
perla roșie din scoica de diamant își schimă și ea culoarea.
totul se schimbă, love. totul. 
mi-am dat seama de ceva. știi acel fluture colorat în negru și alb? suntem exact ca și culorile lui. într-o totală contradicție, dar dacă una nu ar exista, nu ai mai putea știi ce este cealaltă.

                                                                                         P.S.  un an de trăiri.. în ființă și nefiintă.