mi-am construit, manual, o protecție, un fel de armură. din diamant. cu ea, mi-am acoperit inima pentru ca nimeni și nimic să nu pătrundă în ea, fără permisiunea mea. nici măcar tu.
în luna februarie, într-o seară de sâmbătă sau vineri, nu-mi aduc bine aminte, am realizat că ai trecut de ea. atât de profund ești?
încer să-mi aduc aminte cum mi-am confecționat armura. totul era în perfectă stare, ba chiar am testat-o și nu era nimic stricat.
atunci, cum ai intrat?
doar dacă... ai avut permisiunea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
wtf. zi ceva.:)