Privirea ta

                                                                                                    Privirea ta.
                  Toți stimulii și toate glandele îmi sunt activate când o văd. Inima îmi bate mai repede, iar sângele îmi țâșnește din vene. Doar când îți văd ochii. Încep să...tremur. Din toate încheieturile. Începe să-mi fie cunoscut conceptul de Parkinson. Încep să cunosc tot. Ochii încep să-mi lăcrimeze, iar vocea..ei bine, corzile mele vocale nu mai sunt în stare de nimic, nu mai pot nici măcar să articuleze un sunet, poate doar ”wow”, dar și el este doar în mintea mea. Mintea..mintea mea care o ia razna când privirea mea o intersectează pe a ta, mintea mea care începe să-mi joace feste. Este mai rău decât o ruletă rusească. Este mai rău decât orice. Stomacul începe să m-i se contracte și chiar simt acele mici zburătoare numite fluturi cum se mișcă îl el. O senzație destul de plăcută, dar în același timp cea mai dureroasă. După un anumit timp privirea ta îmi face rău și acei mici fluturi încep să se metamorfozeze la rândul lor, crescând-ule dinți, dinți duri cu care mușca din mine cu cea mai nemiloasă dorință .

                                                                                           P.S. Privirea ta mă distruge.