marionetă

ai un control incontestabil asupra mea. la fel cum un păpușar își controlează marionetele.
zâmbetul meu...el vine și pleacă în funcție de acțiunile tale.
lacrimile la fel...bineînțeles, ele sunt mai des întâlnite, dar nu e vina ta, e vina mea, love. vina mea și a mixului de sentimente ce zace în mine.
cât de mult aș vrea să se uniformizeze totul, să nu mai am decalaje interioare, să-mi pot defini bine sentimentele, la fel de bine cum este definit conturul unui cerc.

zac în melacolie, love. aici m-ai lăsat, aici mă găsești. o să aștept cât va fi nevoie. 

                                                                   P.S. sunt bolnavă. bolnav de romatică și neînțeles de tristă.

                                                                                      P.P.S. tu...tu ești un clasic.

ea

zâmbet și bucurie. fericire dusă la cel mai înalt rang. lumină în ochi și suflet. 
oricât de greu ar fi, tu ești acolo, scumpa mea.
orice problemă ași înfrunta, știu că tu vei fi mereu acolo pentru mine. 
ași accepta orice pedeapsă îmi oferă viața, în afară de aceea să te pierd. 
inima ta este pur și simplu cusută de a mea, cu cea mai rezistentă ață chirgicală din lume. ele bat la unison, scumpo.
îți mulțumesc pentru tot. absolut pentru tot. din inimă. 
pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine, pentru toate nopține în care am râs, pentru toate nopțile în care am plans, pentru toate zilele fericite și pentru orice.

                                                                                       P.S. te iubesc. până la cer și înapoi. 

cămașa ta

”mi-am dat seama că vei fi alături de mine indiferent de ce se va întâmpla”
da. poți fi sigur. după mine, asta ar fi unica siguranță în viață, dar asta depinde de tine.
”mă iubești?”
crezi că am încetat vreodată să o fac? nici în cel mai rău moment, niciodată. 
și ea, iubirea, a crescut. cred că acum trăiesc apogeul. acesta este punctul maxim. sau poate sunt capabilă de mai mult. sigur sunt în stare să te iubesc mult mai mult, dar nu, nu vreau. mi-e frică.
inima mea s-a micșorat atât de tare încât s-a ascuns în buzunarul cămășii tale, acolo, lângă inima ta. 
acolo se simte protejată și iubită. te rog! să nu o faci să se simtă altfel.

                                                                                                      îți mulțumesc. din inimă. 
                                                                                          






                                                                                                                                    Cu drag, printre sute de stări, R.

hormoni. secreții

mă iubești. nu mai întreb, afirm. din totă ființa mea.
viața ta ar fi alta dacă nu ași fi eu în ea, una mai puțin...viața.
știu asta. simt asta. 
hormonii îmi joacă feste. 
secrețiile joacă o horă a nebuniei. 
pastilă. pastile. singura soluție, tu.
contururi fine îți definesc buzele. de ce mă atrag? nu ar trebui.
sentiment de neconceput. 
te las în voia sorții...
îți spun un ultim și etern ”te iubesc”.
el va răsuna la infinit în Univers.

P.S. este ultima dată când mă gândesc la tine.

P.P.S. everybody lies.

război

mă lupt cu timpul...e 4:14 a.m...tu ești tot aici cu mine, în mine, contopit cu tot ceea ce-mi aparține..de ce? de ce ai această forță?
chiar ești persoana mea? da...tu ești persoana mea, dar eu nu sunt a ta.
mda..îmi urăsc viața. oficial, astăzi, 20 mai 2012 îți declar război. dacă tu lupti, o să lupt și eu, dar nu alături de tine, ci împotriva ta. o să ai multe de dovedit până să încheiem un tratat de pace...ești oficial inamicul meu numărul 1.
tu și timpul...împotriva mea, suflet plin de senimente care se contrazic și se reduc la infinit.
eternul timp... face ce vrea cu existența mea. vreau să te opresc! măcar pentru o zi și să schimb ceva, ceva mai mult...

P.S. am uitat de mult asta...

neom

nimic nu ține o eternitate...
da. cea mai dureroasă afirmație, mai ales când vine vorba de tine.
nuanțe și acorduri de vioară îmi liniștesc sufletul. durerea va fi aici curând.
să mori? niciodată. ți-aș crea o poțiune a eternității. te-aș conserva (oricum o fac în sufletul meu).
”eul meu lăuntric...” orice eu al meu vrea asta. 
te strâng la piept și te fărâmi în bucățele mici de diamant. el e mai puternic, nu?
eternitate...e cuvântul ce definește orice simt pentru tine. 
eternitatea e cea care zace în mine și care va muri odată cu mine. știu că mă contrazic, dar asta facem noi, ființele umane, oamenii, nu?

                                                                            dar dacă...mă transform în neom? ar schima asta ceva?

înger. covor roșu. mâini

ceață. 
ceva a murit azi, ceva din mine...sau tot? uff, sper că nu.
vreau să mor și eu odată cu acel ceva... cum să fac să grăbesc lucrurile? sau ar trebui încetinite?
nu am răspuns la nici una din întrebări.
chiar am ajuns la stadiul în care nu știu ce drum să aleg...chiar nu știu. 
concept neînteles. viață crudă. 
înger... te invoc. 
purifică-mă. 
te implor.
 promit... promit orice, doar purifică-mă. 
covor roșu plin de sânge...nu-mi mai îmbăia sufletul, lasă-mă să mor, liniștită...
mâini pătate cu orgoliu și egoism, părăsiți-mă. acum...serios.

vreau să renasc.

matematică

credeam că sunt aceea persoană care își definește bine sentimentele. prietenie și iubire. separat. dar mă pui pe gânduri, love.
oare...oare..? nu, nu cred. nu vreau. nu pot. și da...poate sunt în faza de negație. dar nu vreau să fiu în nici o fază.
te iubesc. te ador. dar nu așa...nu vreau așa. 
știu că dacă nu găsesc răspunsuri la o întrebare, cel mai bine e să schimb întrebarea, dar oricât aș schimba-o, tot la cea înițială ajung. e tot matematică, love.
mai bine nu mă mai întreb.

P.S. credeam că sunt persoana ta

P.P.S. dacă cineva ar încerca să-mi șteargă memoria, la tine ar da eroare.

tatuaj

hei. trebuie să vorbesc cu tine...
azi mi-am dat seama de ceva. chiar sunt dependentă de tine, chiar nu pot rezista nici câteva ore fără tine, ce să mai zic o zi.
îmi ești implantat în neuroni, tatuat pe fiecare venă... 
îmi forțam conștientul să nu se mai gândească la tine, dar tu ești dincolo de el. 
am început să mă întreb când mi se va face dor de tine, dar după aceea mi-am dat seama că-mi era deja dor. 
mi-e dor tot timpul, chiar și când sunt cu tine. 

                                                  viața e prea dură pentru a te echivala cu ea, și tu dragule, valorezi mai mult de atât.

mix

mi-a trecut supărarea, love. tu, tu cum ești? bine că ești...
dar ce ești? un clasic, un romantic, un simbolist?
cred că ești un mix. un individ care redă suferința, într-un mod credibil, prin simboluri.
da, love. ăsta ești tu.
un mix. de calități și defecte. 
îmi transmiți orice, doar prin privirea ta pătrunzătoare și atotștiutoare. 

ești un tot. 

P.S. întotdeauna vei fi favoritul meu. 

adaptare

                              ”haos organizat, mi-ai dat planete peste cap, ai stricat un echilibru, este vid, este ciudat!”

și eu simt la fel. micul meu sistem solar este dat peste cap, orbitele sunt inversate, iar planetele se ciocnesc într-un haos organizat. 
echilibrul meu interior este stricat. mi-ai dat ființa peste cap.
vid...vid a fost tot timpul în Universul meu, deja nu mai este atât de ciudat. am început să mă adaptez. 
trebuie să o faci și tu. adaptează-te condiților. dacă nu... vei deveni și tu vid.

Horry ft Bubu-Tu sau timpul

prinț al elegiei

                                                          (să fie ultima, sau penultima?..nu știu, mă mai gândesc)
să te cert, să te critic..? ce rost mai are. sunt singură într-un vid de nepătruns. oricum nu mă auzi.
aveam în mână strânse stele, dar s-au metamorfozat în...scrum. seamană cu ceva.. inima mea oare?
nu o să te cert, nu o să te critic. o să te felicit din tot ceea ce sunt: trup, suflet și minte.
o să-ți primești laudele ”meritate”, o să fi încoronat, prinț al elegiei. 
e bine așa? îți place să fi în lumină? să stralucești?.. străluceai și înainte, dar poate pentru tine nu a fost de ajuns, dar acum ai primit tot, ceea ce înseamna pentru mine nimic.

                                                                                                instanță decăzută, erai suprem.

aglomerație de atomi

cum să-ți zic de data asta instanță dragă mie?
să-ți spun ”love”, sau mai bine ”iubire..”

nu, nu o să te definesc așa bine, sau poate că o să o fac mult prea bine.

o să îți spun ”atom”.

deja îmi complici existența atomule, sau mai bine zis aglomerație de atomi.

nori electronici se revarsa asuprea noastră. reacționăm?

nu, e prea mult spus. niciodată.

mai bine plec, deja vine ploaia.

și nu..nu vreau să mă săruți în ploaie. s-ar deforma structura ta chimică, și nu vreau să pățești ceva.

P.S. întanță dragă mie, te-am pierdut în ploaie...