marți, 29 noiembrie 2011

You.

Vântul atinge cu duritatea lui sutele de frunze aflate în spatele cabanei. Munții își înalță crestele fără nici o urmă de jenă, iar râul îi despare ca pe doi îndrăgostiți. Luna stă deasupra lor, luminând crestele.
Frigul îți taie pur și simplu puterea de a respira, iar gheața sub picioarele tale îți dă senzația că se sfărâmă. Natura e superbă..dar lipsește ceva.
Până să îmi dau seama ce mai trebuie să arunc o privire. Nimic..totul e la locul lui, dar ceva o face să fie incompletă. Dar cum poate fi ea incompletă când totul e așa cum trebuie să fie? Și dacă nu așa trebuie să fie? Îmi caut prin minte ce lipsește, îmi forțez creierul să-mi trimită impulsuri, dar nimic. Știu ce o să fac. Te întreb pe tine. Dar stai..tu nu ești aici..Oh, Tu lipseai...

luni, 21 noiembrie 2011

Ești o ciocolată

Iarna îngheață tot. Chiar și sufletul. Chiar și cea mai mică adiere caldă de iubire este oprită sa ajungă la destinație, chiar și cel mai puternic impuls al creierului spre inimă este înghețat. De ce? Oare iubirea nu e destul de puternică?
Ea este mai puternică de atât, doar că nu își irosește energia și tandrețea cu așa ceva, le păstrează pentru ceva mai bun, cum ar fi un sărut și o îmbrațișare, cum ar fi un obstacol peste care sigur va trece. Ea nu luptă cu frigul, pentru că știe că la primăvară totul se va topi, iar atunci ea va avea o intensitate mai mare, o tandrețe de neatins și o pasiune mai puternică decât cel mai pasional lucru descoperit în întreg universul. Ea este sigură pe ea, face pași pe care noi, oamenii, de unii singuri nu suntem în stare să-i facem, doar dacă avem alături de noi aceea persoana pe care în fiecare zi o vedem în fața ochilor. Ea are gust a ciocolată, a căpșuni cu frișcă, a miere cu lămaie, a înghețată de cireșe amare, are gust a iubire, a iubire pură și sinceră.
P.S. Ești o ciocolată cu aromă de căpșuni, cu topping de miere și lămâie și cu miros de cireșe amare.

marți, 15 noiembrie 2011

Distrus

Gustul buzelor tale...vodka contopită cu fum de țigară inhalat de plămânii tăi, obligați de tine să facă asta. Nu-i mai forța. Toată nicotina face raliuri în sistemul tău circulator, ajungând la inimă care pompează..și pompează..și pompează..până odată. Ficatul tău tânjește după o urmă de puritate, după un strop de ceva care să nu conțină 49 % alcool. Îl distrugi. Iar venele tale..ei bine, nu știu cum se abțin să nu țâșnească din abis, din neantul sângelui. Cum mai suportă să le înțepi și să simtă cum heroina se combină cu plasma și elementele figurate conduse de vasele de sânge până la atrii. Ești un distrus care va sfârșii într-un spital de dezintoxicare sau cu fața albăstrie, corpul rece..zăcând sub un pământ peste care în urmă cu puțin timp stăteai tu.

joi, 10 noiembrie 2011

Nu mai simt iarna.

Frigul a pus stăpânire pe oraș. Vine iarna. Lunga iarnă. Și tu miroși a iarnă, dragule. Miroși a sutele de fulgi de nea ce îmi ating nasul și pomeții. Îmi încălzești sufletul, îl faci să vibreze. Ești singurul meu Soare în friguroasa iarnă, singura mea fărâmă de radiație solară ce-mi împăienjenește sufletul. Mulțumesc. Privirea ta îmi dezamorțește incleștarea inimii, suavul tău glas îmi aduce în minte fluturași, aceea mici cu aripi blânde și colorate. Știi? Sunt superbi, la fel ca tine. Iar buzele tale, ei bine, le cunoști deja foarte bine efectul.
Sărutul tău are un efect calmant, medicamentos, naturist. E perfect, miraculos. Aș vrea să-l gust de câte ori am ocazia, să-ți prind buzele între ale mele cu cea mai pasională formă de iubire, cea mai dură formă de ură și cel mai bland sentiment de prietenie. Îți simt obrajii reci pe ai mei, îmi zgârii fața cu urmele rămase de la bărbierit. Mâiniile tale mă cuprind, nu mai simt iarna.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Te urăsc, iubitule.

Așa e viața mea. O tristețe mascată în zâmbete și bucurii. Tu o faci să fie așa. Tu, scumpule. Încă îti simt acel miros de cireșe amare amestecat cu ceva esență de ciocolată, dar pentru a fi complet totul trebuie caramelizat. Îmi complici existența. Complici tot ceea ce sunt, sau ceea ce credeam că sunt. Sub fața ta dulce se ascunde un mic demon distrugător de suflete efemere? Nu cred asta. Nu vreau să cred asta. Nu are sens. Ești prea bun pentru lumea asta egoisă, sau cel puțin așa vreau să fi. Să plang? Nu draga mea micuță, eu nu plang. Eu doar sufăr în tăcere și chiar nu o să am nevoie de șervețele. Partea orgolioasă din mine spune asta, cea sensibilă nu mai spune nimic. Ai gropițe. Le ador. Știi ceva? Ești enervant de adorabil...pepsi fără zahăr ce ești. Te urăsc, iubitule.

marți, 1 noiembrie 2011

Particip la Mediaș Blog Awards 2o11.

Hey you. Particip la Mediaș Blog Awards 2o11.
Mediaș Blog Awards 2011 este un concurs organizat de Dianthus Medias cu sprijinul Centrului de Documentare Gaze Naturale Medias, Blogal Initiative, Dafora Turism, Mediasinfo.ro,Bigpizza Medias , Mediaslive.ro, și Feri Teglas Blog. :D.

R.

Fotografia mea
Medias, Romania
”EU” -pronume personal, formă accentuată (accentuată de mine, mă accentuez -formă neaccentuată. Prin simpla matematică cele două forme se reduc, deci sunt 0...nimic) - în autoritatea lui ”El” ; în momentul de față se lasă controlată de ochii tăi, cu bună știință.