Ştiai că iubirea e infinită?

Niciodată nu ai spus că mă iubeşti, dar tot timpul ai arătat contrariul. Când vedeam acele lucrui făcute intenţionat doar pentru a mă răni tristeţea se instala în mine ca şi cum ar fi fost acolo de o veşnicie, neştiind că e un oastepe nepoftit. Fiecare acţiune a ta mă rănea mai mult şi mai profund. Întotdeauna m.am întrebat de ce? Dar niciodată nu am găsit răspunsul...şi pentru a.l afla trebuie să.mi răspunzi. Ştiai că iubirea e infinită?

Primii ţânţari.

Trezită de o rază de soare şi de ciripitul păsărelelor. Chiar a venit primăvara şi am văzut chiar şi primii ţânţari care îşi lasă amprenta pe fiecare părticică a corpului. Îmi era dor de ei şi de căldura care îi aduce. Îmi era dor de primăvara, îmi era dor să văd în faţa blocului copii care se joacă de.a "Romanii au talent", nu se mai joacă "Flori, fete şi băieţi". Primăvara îţi umple sufletul de căldură şi bucurie, ba chiar tu emani unde de fericire. Chiar îmi era dor să ies afară în tricou. Şi simt nevoia să spun: It's spring baby:x

I don't care...

Îmi stă un nod în gât. Tristeţea şi melancolia îmi apasă sufletul...nimic mai mult decât problemele generaţiei:prieteni care spun "nu.mi pasă" şi care prin orice comentariu bat un apropoo că nu ţin la tine. Aş vrea să mă schimb, să fiu cu totul diferită. Lumea îmi spune că sunt rea, dar uneori cad în extrema cealaltă şi ajung să cred că sunt prea bună, că îmi pasă mai mult de alţii decât de mine. Oameni care te fac să crezi că nu mai este nimic în care sa.ţi pui speranţa, nimic în ce sa crezi. Lumea este rea, iar dacă vrei să fi sus trebuie să fi la fel pentru că:Într.o lume egoista doar egoiştii reuşesc. Poate nu.i aşa, dar asta simt acum.

Tu.

Îţi simt mirosul, acel miros dulceag ce te caracterizează. Eşti aici. Buclele părului tău îmi ating obrajii roşii, iar buzele tale moi si umede îmi ating cu blândeţe fruntea. Mă simt protejată. Îmi oferi aceea protecţie pe care mi.am dorit.o întotdeauna, simt ca nimic nu mă poate da jos, nimic nu mă poate face să sufăr, asta până buzele tale îmi parăsesc fruntea... Ochii tăi căprui au o sclipire care ar face pe oricine să zâmbească, iar genele tale lungi mă înebunesc când ochii tăi decid că trebuie să cliplească. Mâinile tale puternice care îmi ating faţa mă fac să mă simt ca o fărâmă de nisip în plaja mării. Când sunt cu tine nu mă mai simt ca o pata de culoare roşie între nuanţe de grii, ca un om de zăpadă în canicula verii sau ca un clinchet de clopoţei intr.o oază de linişte, nu mă mai simt în plus, mă simt acasă, simt că acolo e locul meu, în braţele tale.

Îţi va fi dor...

Îţi va fi dor de stropii de ploaie care ne atingeau obrajii în timp ce ne sărutam... îţi va fi dor de razele de soare care ne trezeau în dimineţiile în care adormeam unul în braţele celuilalt... îţi va fi dor de fulgii de zapadă care se topeau pe nasurile noastre când ne îmbrăţişam.
Îţi va fi dor de buzele mele muşcându.le pe ale tale... îţi va fi dor de insultele mele care îţi criticau orice mişcare... îţi va fi dor de mâiniile mele care te strângeau în braţe, mai simplu... îţi va fi dor.:)