Joi.o zi normala.stau pe banca cu prietenii,glume,rasete,o tigara...ceva de genu.suna telefonul[B.O.B ft. Hayley Williams].Mama.raspund.printre lacrimi,cu vocea ei tandra imi da vestea:"Adda,a murit bunica."socata inchid telefonul si incep sa plang.toti se opresc din vorbit si ma intreaba ce am patit.incercam sa le raspund printre larimi dar parca ceva imi tinea gura inclestata.ca o fractiune de secunda am privit cerul senin,si ma gandeam ca e deja acolo si ma vede.incercam sa vorbesc cu ea.sa-i spun sa nu ne faca una ca asta,dar nu mai puteam face nimic.vineri dimineata ajungem in satul in care statea ea la sora tatei,de cand s-a imbolnavit.toata ziua au venit rude.cum veneau mai multe,cum erau mai triste.lacrimi,flori si iar lacrimi.am intrat in camera unde era trupul neinsufletit al bunicii.o masa inalta cu un sicriu pe ea in care era ea,la capul careia erau doua lumanari care ardeau.m-am dus langa ea...era ca o papusa de portelan neatinsa,cu zambetul pe buze si alba.foarte alba.am atins-o.era rece,dar linistita.nu mai suferea.a murit cu zambetul pe buze.tota noaptea am stat cu ea.acolo,in intuneric,doar cu cele doua lumanari care ardeau incontinuu.a doua zi au venit mai multe rude.urma sa o ingropam.sa nu-i mai vedem niciodata fata ei blanda,de femeie buna,cu parul ei negru[in ciuda varstei pe care o avea].a fost o slujba scurta,in care ea si-a luat ramas bun de la toti cei dragi.ne indreptam spre cimitir.se vedea groapa.parea sa fie infinita.au inceput sa coboare sicriul in ea.lacrimi imi invadau ochii...apoi obrajii..apoi a fost gata.nu mai era cu noi nici macar trupul ei neinsufletit.dar ea va fi aici...mereu...mereu.:]
